Sistemele de Repetiții în Dinamicile Familiale

Arborele genealogic este un sistem de repetiții prin tradiție, cultură, religie, nume, moștenire.

Toate aceste valori menționate anterior formează conceptul de „familie”. Familia este un sistem ierarhic de apartenență în care membrii săi sunt elementele unui grup unit.

Dacă ne gândim la trecut, la sisteme familiale formate din clanuri și triburi, putem vedea cum condițiile de supraviețuire ale societăților primare și starea de dependență extremă a copiilor făceau apartenența la un clan sau trib indispensabilă. În acele vremuri, un copil nu putea să-și satisfacă nevoile de bază sau să se îngrijească singur, astfel că apartenența la un grup era esențială pentru supraviețuirea lui. Fără protecția și sprijinul tribului, copilul risca să moară de foame, frig sau să fie atacat de animale sălbatice.

În societatea actuală, dacă un membru al familiei este exclus, acest lucru echivalează, la nivel psihologic, cu expunerea la un pericol social (lipsa sprijinului moral și emoțional) sau economic (pierderea sursei de venit).

Această nevoie fundamentală de apartenență la un sistem, fie el clan, trib sau familie, este adânc înrădăcinată în inconștientul nostru și ne provoacă o teamă puternică de excludere, deoarece aceasta aduce cu sine frica de viitor. Viitorul este perceput ca sigur doar în interiorul familiei, iar acest viitor implică adesea repetarea trecutului. Familia ne impune să perpetuăm valorile ei, chiar dacă acestea nu sunt neapărat valorile noastre personale și pot fi în detrimentul nostru.

Familia ne leagă și ne permite să evoluăm doar într-o direcție prestabilită.

Iată câteva exemple de „direcții” impuse:

• Programare: „Vei deveni medic, la fel ca tatăl și bunicul tău.”

• Restricții: „În familia noastră, homosexualitatea nu este acceptată.”

• Profeții: „Dacă nu te măriți până la 30 de ani, vei rămâne singură toată viața.”

• Blesteme: „Nimeni din familia noastră nu și-a câștigat existența ca artist. Dacă urmezi această cale, vei ajunge în sărăcie.”

Iar toate aceste ”direcții” vin ca îndemnuri pentru a menține integritatea familiei dar sunt și capcane care ne țin blocați în sisteme repetitive. Și cel care încearcă să rupă tiparul, să schimbe sistemul, este considerat ”oaia neagră” a familiei, trădătorul, renegatul. Iar această teamă, ne poate face să rămânem mereu aceiași.

Pornind de la aceste lucruri, faceți o evaluare a voastră, a familiei voastre, în ce constă această repetiție din familia voastră și cum acționează arborele genealogic în viața voastră.

Tipuri de repetiții

1. Repetiția pură: sunt un membru al familiei mele și reproduc direct valorile lui. De exemplu: eu port numele tatălui meu, al bunicului meu și al străbunicului meu, am urmat aceeași meserie. Sau, eu sunt ”portretul leit” al mătușii mele și destinul meu este modelat după al ei etc.

2. Repetiția prin interpretare: de exemplu: bunicul meu a fost un copil ilegitim care nu și-a cunoscut tatăl. Tatăl meu, neiubit de el, a simțit întotdeauna că nu era cu adevărat fiul tatălui său și că acesta se îndoia de paternitatea lui. La rândul meu, ca bărbat, ajuns adult, mă căsătoresc cu o femeie care pretinde că este însărcinată cu mine, dar descopăr peste câțiva ani, că de fapt primul meu copil cu ea, este conceput cu un alt bărbat.

3. Repetiția prin opoziție: sunt ”oaia neagră” a familiei, îmi exprim diferența față de restul familiei printr-o opoziție care de fapt se manifestă în mod paradoxal, cu un comportament al unui alt membru al familiei mele. De exemplu: în familia mea, toată lumea este bogată și trăiește pe o rază de 20km de casa părintească. Eu, ultima fiică, am fost considerată întotdeauna o străină, și am ales să mă mut în altă țară. Paradoxal, nu fac decât să trăiesc acel rol de ”rebelă” atribuit de familia mea, deci totul este în regulă. Iar dorința mea, secretă, este ca totuși, să moștenesc o parte din casa părinților mei, la moartea lor.

4. Repetiția prin compensare:Sunt un membru al familiei mele și am datoria să realizez tot ceea ce strămoșii mei nu au reușit. De exemplu, trei generații înaintea mea au încercat să se mute la oraș, să părăsească satul în care s-au născut. Bunicul a plecat la oraș dar s-a întors repede să crească oile. Tatăl meu a plecat la oraș, a deschis o băcănie, dar nu a funcționat, s-a întors la sat. Eu, plec din țară, îmi întemeiez o afacere prosperă dar rudele mele nu mă vizitează, pe motiv, că drumul e prea obositor până la mine.

Toate aceste tipuri de repetiții se manifestă în 4 centre:

Repetiții corporale și materiale

Din momentul nașterii, copilului i se caută asemănări cu ceilalți membri ai familie. Mama vrea sa aibă ochii ei dar nasul tatălui, și poate părul bunicii. Se ajunge la un fel de portret al familiei, în care nou-născutului i se transmit din atributele familiei. Și uite așa, există familii de oameni slabi, corpolenți, blonzi, bruneți etc. Iar când copilul crește, aceste asemănări se disting și în atitudinea și comportamentul lui.

Atunci când copilul se îmbolnăvește, boala este imediat interpretată ca semn de apartenență la familie: ”toți avem gâtul sensibil”.

Mai târziu, subiectele repetiției se vor vedea în relația cu banii, profesia și modul în care ne trăim viața.

Unii resimt această ”datorie” la nivel inconștient de a continua aceste lucruri, de a prelua afacerea familiei sau de a studia medicina, ca tata etc.

Repetiții sexuale și creative

Psihologii recunosc că atunci când lucrează la cazuri de abuzuri sexuale, violul, incestul, pedofilia tind să se repete. Trauma trăită de copil abuzat sexual, trecută de multe ori sub tăcere, poate deveni, la vârstă adultă, o fixație sexuală, care poate determina victima să devină la rândul ei abuzator.

Se constată și o tendință de repetare a manierei de naștere: vârsta primei nașteri, cezariene repetate, nașteri premature, depresii portpartum etc.

O tânără, prima născută dintre frați, care a fost un copil nedorit, poate să avorteze prima ei sarcină sau să se simtă obligată să abandoneze copilul. În acest fel, ea îndeplinește simbolic dorința părinților ei, de a scăpa de ea. Tot așa se pot repeta avorturi repetate, spontane. De exemplu: o femeie suferă cinci avorturi, apoi află că bunica a avut cinci copii care au murit la vârste fragede.

Problemesexuale se pot și ele repeta, pentru că frustrările sau interdicțiile sexuale se pot repeta de la o generație la alta (frigiditatea, impotența, sterilitatea etc) Istoria sexuală a unui arbore genealogic este greu de reperat pentru că sexul este un subiect tabu în familie, dar pot exista indicii care ne permit să aflăm care era gradul de satisfacție sexuală în cupluri: au exista amante/amanți? copii nelegitimi? soții dormeau în aceeași cameră? ce spuneau bărbații despre femei și invers?

În domeniulcreativ observăm și aici o practică artistică perpetuată. 

Repetiții emoționale

Maniera de a iubi care ne-a fost transmisă constituie învățătura noastră emoțională. La fel, traumele emoționale au tendința de a crea repetiții care se manifestă pe mai multe generații. Exprimarea afecțiunii este cea mai cunoscută repetiție. Concepția cuplului este și ea dependentă de arborele genealogic: relații abuzive, conflictuale, divorțuri, relații extraconjugale, abandonul unui copil etc.

Proiecțiile asupra copilului sunt cele mai nocive. Și sunt cele mai frecvente în repetiția arborelui genealogic.

De exemplu:un tată proiectează asupra fiului sau fiicei sale, pe unul dintre frații sau surorile lui. Uneori nașul sau nașa este un frate sau o soră a tatălui. Așadar, acest copil ajunge să fie tratat de tatăl său ca o ”dublură” a fratelui său iar copilul va simți această povară toată viața, fără să aibă ceva de-a face cu acel rol.

Un alt exemplu, un părinte proiectează asupra copilului său prenumele unei persoane iubite în tinerețe. Din nou, acel copil va primi mesaje emoționale care nu-i sunt destinate și care-i vor perturba întreaga gama a emoțiilor lui.

Repetiții intelectuale și ideologice

Prima repetiție, tradițională în multe culturi, este aceea a prenumelor. Prenumele desemnează o identitate. Dacă primim prenumele unui strămoș, ni se transferă ceva din identitatea lui. Experiența arată ca prenumele induce o serie de repetiții materiale, afective, sexuale, creative.

Repetiția cea mai puternică, în întreg arborele genealogic este aceea a credințelor. Primim de la părinții noștri credințe, filosofii și dogme după care ne ghidăm în viață:”Toți bărbații sunt niște ticăloși”, ”Toate femeile sunt sunt după interes”. Ceva din aceste credințe ne vor urmări puternic în viața de adult. Vom vedea cum fricile, rușinile, interdicțiile vehiculate în familie, ne vor marca puternic viața.

sursă: Metagenealogia -Familia este și comoară și capcană - Alejandro Jororowsky & Marianne Costa