Lună nouă în taur

despre partea din tine pe care ai băgat-o sub preș

Pe 16 mai, la ora 23:00 avem Lună Nouă în Taur, la gradul 26. Și nu e o Lună Nouă chiar drăguță.

Pentru că atinge o zonă din noi pe care, de obicei, preferăm să o ținem sub control. Sau sub preș. Sau sub explicații frumoase.

Luna Nouă se formează foarte aproape de Algol, o stea fixă asociată, în astrologia veche, cu capul Medusei. Iar Medusa nu e un simbol ușor de dus. Nu e despre ceva drăguț, luminos, parfumat și spiritual. E despre furie, rușine, instinct, supraviețuire, protecție și despre ce se întâmplă cu o parte din tine atunci când o respingi prea mult timp.

Și aici începe, de fapt, tema acestei Luni Noi.

Nu intențiile perfecte. Nu lista cu „ce manifestăm”.

Ci întrebarea mai simplă și poate că incomodă pentru mulți:

Ce parte din tine ai făcut-o monstru doar pentru că nu ai știut cum să o accepți?

Partea din tine care a fost „prea mult”

Cred că fiecare om are o parte din el care, la un moment dat, a fost etichetată drept prea mult.

Prea sensibilă. Prea furioasă. Prea directă.Prea sexuală. Prea moale. Prea intensă. Prea dornică. Prea flămândă de viață. Prea greu de dus.

Poate ți s-a spus direct.

Poate nu ți-a zis nimeni în cuvinte, dar ai simțit din priviri, din tăceri, din felul în care oamenii se retrăgeau când tu erai...tu.

Și atunci ai învățat să te faci mic.

Să fii mai cuminte. Mai rațional. Mai muncitor. Mai disponibil. Mai de treabă. Mai ușor de acceptat.

Și uite așa, încet-încet, ai devenit funcțional.

Doar că, între timp, ceva din tine a obosit rău.

Pentru că autocontrolul, când e folosit prea mult timp, devine închisoare.

Medusa nu s-a născut monstru

Despre Medusa s-a spus mult că era monstru.

Dar partea pe care o uităm des este că Medusa nu s-a născut așa. A fost transformată.

Și asta e important.

Pentru că și noi facem la fel cu anumite părți din noi.

Luăm furia și o numim defect.

Luăm dorința și o numim rușine.

Luăm nevoia și o numim slăbiciune.

Luăm instinctul și îl numim problemă.

Luăm vocea noastră reală și o îndesăm undeva în corp, până ajunge să iasă altfel: prin anxietate, tensiune, insomnie, iritare, relații în care nu spunem ce avem de spus, dar ne supărăm că nu suntem înțeleși.

Și după aceea ne întrebăm de ce ne simțim blocați.

Păi cum să nu ne simțim blocați, dacă o parte importantă din noi a fost pusă la colț ani de zile?

Nu tot ce te sperie în tine este greșit.

Uneori e doar o parte din tine care nu a mai fost ascultată de mult.

De ce Taurul duce totul în corp

Luna Nouă este în Taur.

Iar Taurul nu lucrează doar cu idei.

Taurul este corpul.

Este stomacul care se strânge. Maxilarul care se încleștează. Umerii care nu se mai relaxează. Oboseala care nu trece cu o cafea. Pofta de mâncare sau lipsa ei. Plăcerea. Banii. Siguranța. Nevoia de a sta pe picioarele tale.

Taurul întreabă simplu:

Tu chiar locuiești în corpul tău sau doar îl folosești ca să duci sarcini?

Pentru că mulți oameni trăiesc în cap.

Gândesc tot. Analizează tot. Planifică tot. Se judecă pentru tot. Măsoară ziua în funcție de câte au bifat.

Dar corpul nu minte la infinit.

Corpul știe când nu mai vrei. Corpul știe când ți-e silă. Corpul știe când spui „da” și în tine e „nu”. Corpul știe când te prefaci că ești bine. Corpul știe când nu mai suporți o situație, chiar dacă mintea încă încearcă să găsească scuze.

Luna Nouă în Taur, lângă Algol, poate scoate la suprafață exact acest adevăr corporal.

Ceva cere închidere

În harta acestei Luni Noi există și un sentiment de urgență. Ca și cum ceva a ajuns la capăt.

Nu neapărat ceva dramatic în exterior. Poate fi un lucru mic, dar repetat de prea mult timp.

Un gând pe care îl rumegi de luni de zile.

O conversație pe care o eviți.

O relație care s-a terminat emoțional, dar încă o ții în picioare din obișnuință.

O tăcere care te apasă.

O alegere pe care o tot amâni.

O versiune a ta care nu mai poate continua, dar pe care o cari după tine pentru că îți este frică de ce se întâmplă dacă o lași.

Unele lucruri, dacă nu le închidem conștient, ajung să ne închidă ele pe noi.

Ne închid corpul. Ne închid vocea. Ne închid bucuria. Ne închid pofta. Ne închid curajul.

Pentru că am stat prea mult într-un loc în care nu mai suntem vii.

Întrebările acestei Luni Noi

În loc să intri direct în intenții, manifestări și liste frumoase, poate ar fi mai onest să începi cu câteva întrebări simple:

Ce parte din mine am numit „prea mult”?

Ce am făcut monstru în mine doar pentru că altcineva nu a știut să mă conțină așa cum sunt?

Ce simt în corp, dar încerc să explic cu mintea?

Ce trebuie să închei ca să pot respira mai liber?

Ce formă sănătoasă poate lua partea asta din mine?

Ce ai băgat sub preș nu dispare

Asta e ideea simplă.

Ce bagi sub preș nu dispare.

Doar începe să miroasă.

Și, la un moment dat, mirosul acela îți conduce viața.

Îți conduce relațiile. Îți conduce alegerile. Îți conduce corpul. Îți conduce felul în care te aperi. Îți conduce felul în care iubești. Îți conduce felul în care pleci sau rămâi.

Luna Nouă în Taur vine să te aducă mai aproape de tine.

De corpul tău. De instinctul tău. De rușinea ta. De furia ta. De pofta ta. De partea aia din tine pe care ai judecat-o atât de mult, încât a început să pară monstru.

Poate nu e monstru. Poate e doar partea care a trebuit să se apere când tu nu știai cum.

Și poate acum nu trebuie să o arunci, să o repari sau să o ascunzi iar.

Poate trebuie doar să o scoți la aer.

Să te uiți la ea. Și să vezi ce voia, de fapt, să-ți spună.