Kawsay Pacha: lumea vie din care facem parte

23 aug.

6 min de citit

Cosmologia Andină explicată prin viața de zi cu zi.

În lumea occidentală, avem obiceiul să împărțim aproape totul în două.

Energie pozitivă și energie negativă. Lumină și întuneric. Vibrație înaltă și vibrație joasă. Oameni care „ne încarcă” și oameni care „ne fură energia”.

Cosmologia andină privește lucrurile diferit.

Pentru paqos, oamenii care lucrează cu tradiția sacră a Anzilor, universul este viu. Tot ceea ce există este străbătut de kawsay, adică de energia vie a creației.

Nu trăim într-un univers inert, format doar din obiecte separate. Trăim într-un câmp viu cu care schimbăm energie în fiecare clipă, fie că suntem conștienți de asta, fie că avem o zi în care singura noastră practică spirituală este să supraviețuim traficului și emailurilor. Acest câmp poartă numele de Kawsay Pacha.

Ce este Kawsay Pacha?

În limba quechua, cuvântul pacha poate însemna lume, spațiu, timp sau tărâm. Kawsay înseamnă viață, existență, energia care animă.

Kawsay Pacha poate fi tradus prin Tărâmul Energiei Vii.

Este sursa imaterială din care apare lumea fizică. Nu poate fi văzută sau măsurată ca un obiect, însă energia ei poate fi percepută și trăită.

Din Kawsay Pacha apare Pachamama, lumea materială a spațiului și timpului. Pachamama înseamnă mai mult decât planeta Pământ. Andinii au un nume separat pentru ea: Mama Allpa.

Pachamama cuprinde întreaga realitate manifestată: corpul, natura, munții, plantele, animalele și materia din care este alcătuită viața noastră.

În această perspectivă, și omul este numit uneori allpa camasqa: pământ animat.

Avem un corp primit de la Pachamama și viață primită din Kawsay Pacha. Suntem materie însuflețită de energie vie.

Iar energia aceasta circulă permanent.

Intră în noi, trece prin noi și se întoarce în lume.

Kawsay vrea să curgă

Natura energiei vii este mișcarea.

Kawsay curge printr-un copac, printr-un animal, printr-un râu, printr-un munte și prin corpul nostru energetic, numit în această tradiție poq’po.

Poq’po poate fi înțeles ca un câmp sau o membrană energetică prin care primim, procesăm și radiem energia vie.

Toată natura participă spontan la acest schimb. Omul are însă o lume interioară mult mai complicată. Avem amintiri, frici, rușine, nevoi, mecanisme de apărare, convingeri moștenite și vreo douăzeci de conversații imaginare purtate în cap înainte de micul dejun.

Prin toate acestea, influențăm felul în care energia circulă prin noi.

Așa apar sami și hucha.

Ce este sami?

Sami este forma rafinată, ușoară și liber curgătoare a energiei vii.

Când paqos vorbesc despre energie „ușoară”, nu se referă la lumină vizibilă și nici la obligația de a fi mereu fericiți. Este vorba despre o calitate a curgerii.

Sami circulă fără să întâmpine prea multă rezistență.

O simțim atunci când suntem prezenți, când corpul se relaxează, când oferim și primim firesc, când spunem adevărul nostru sau când facem ceva aflat în acord cu cine suntem.

Sami poate fi trăită ca:

vitalitate;
claritate;
bucurie simplă;
capacitatea de a primi;
deschidere către viață;
demnitate;
încredere;
sentimentul că energia noastră se mișcă.

În sensul obișnuit al cuvântului quechua, sami este asociat și cu binecuvântarea, bunăstarea, norocul, mulțumirea și o viață bună.

Poate că de aceea, după o plimbare prin pădure, o conversație sinceră sau câteva ore petrecute făcând ceva ce iubim, simțim că ne-am întors la noi. Energia a început din nou să circule.

Atunci ce este hucha?

Hucha este numită energie vie grea.

Cuvântul „grea” descrie felul în care energia se simte pentru noi. Hucha este kawsay încetinită, filtrată sau blocată în trecerea ei prin om.

Cu alte cuvinte, hucha este sami care și-a pierdut din capacitatea de a curge și de a transforma.

Aici apare una dintre cele mai importante diferențe dintre cosmologia andină și multe dintre ideile spirituale populare: hucha nu este o substanță rea, toxică sau contaminantă.

Este tot energie vie.

Doar că s-a îngreunat în contact cu fricile, rănile și filtrele noastre omenești.

Creăm hucha atunci când:

ne ținem emoțiile blocate în corp;
trăim mult timp împotriva propriei naturi;
ne judecăm constant;
proiectăm asupra altora ceea ce refuzăm să vedem în noi;
rămânem prinși în vinovăție sau rușine;
reacționăm din frică și supraviețuire;
repetăm credințe vechi fără să le mai cercetăm;
intrăm în relații bazate pe luptă, control sau competiție;
oferim peste limitele noastre și apoi acumulăm resentimente;
pierdem reciprocitatea dintre ceea ce dăm și ceea ce primim.

Și de multe ori, hucha arată foarte puțin „spiritual”.

Este conversația pe care o repeți de cincizeci de ori în minte. Este acel „da” spus cu tot corpul încordat. Este furia pe care o înghiți pentru a părea înțelegător. Este oboseala pe care o acoperi cu încă o cafea și încă o sarcină.

Energia continuă să existe, ea nu este blocată însă circulă mai greu prin tine.

Hucha este personală

Ceea ce se simte greu pentru mine poate să fie ușor pentru tine.

O situație poate trece prin poq’po-ul tău (corpul tău energetic) fără să lase urme, în timp ce în mine poate atinge o rană veche și poate activa o întreagă poveste de familie.

De aceea, practica andină ne întoarce către propriul câmp.

În loc să ne grăbim să spunem că cineva „are energie negativă”, putem să ne întrebăm:

Ce anume a atins această întâlnire în mine?Ce parte a mea s-a încordat în conversație? Ce poveste veche filtrează ceea ce trăiesc acum?

Asta nu înseamnă să rămânem lângă oameni periculoși sau în situații care ne rănesc. Discernământul și limitele rămân necesare. Însă nu mai transformăm fiecare disconfort într-o poveste despre atacuri energetice.

Ne uităm și la partea asupra căreia avem putere: starea propriului nostru poq’po.

Hucha și poveștile familiei

Istoria personală, familia, credințele și rănile noastre formează filtrul prin care trece lumina seminței noastre interioare, Inka Seed. Uneori, ceea ce exprimăm în lume vine mai mult din acest filtru decât din natura noastră profundă.

Aici cosmologia andină se întâlnește foarte frumos cu munca transgenerațională.

Dacă în familia ta iubirea a fost legată de sacrificiu, vei filtra relațiile prin această credință. Dacă succesul a adus excludere, conflict sau pierdere, o parte din tine poate încetini energia exact când te apropii de reușită. Dacă exprimarea furiei a fost interzisă, energia ei rămâne prinsă în corp și caută alte căi de ieșire.

Energia vie curge în continuare, însă trece prin poveștile neamului.

Vindecarea începe când vedem filtrul, îl recunoaștem și ne asumăm felul în care participăm la el.

Ayni: felul în care schimbăm energie cu viața

În centrul tradiției andine se află ayni, reciprocitatea.

Ayni este schimbul viu dintre noi, ceilalți, natură și Kawsay Pacha. Primim, oferim și permitem energiei să circule mai departe.

Ayni nu înseamnă o contabilitate cosmică de tipul „am făcut trei fapte bune, universul îmi datorează acum o vacanță”. Este o relație vie, bazată pe participare, respect și reciprocitate.

Când ieșim din ayni, energia începe să se îngreuneze.

Putem oferi fără să știm să primim. Putem cere fără să recunoaștem ce primim deja. Putem controla, manipula, judeca sau încerca să câștigăm în timp ce altcineva pierde.

Toate acestea afectează curgerea energiei prin noi.

Iar responsabilitatea personală devine esențială.

Responsabilitatea nu cere să ne învinovățim pentru tot ce ni se întâmplă. Există evenimente asupra cărora nu avem control. Putem însă observa cum răspundem, ce întreținem și ce avem puterea să transformăm.

Cum transformăm hucha?

În tradiția andină, Pachamama poate primi și transforma hucha, readucând-o la starea sa firească de sami.

Una dintre practicile fundamentale este saminchakuy, descrisă uneori ca un „duș energetic”.

Prin intenție, primim sami din Kawsay Pacha și din mediul viu din jurul nostru. În același timp, lăsăm hucha să coboare prin corpul energetic către Pachamama.

Nu aruncăm ceva rău asupra Pământului. Îi oferim energia pe care noi nu o mai putem procesa. Pachamama are capacitatea de a o digera și de a o reda curgerii vieții.

Este o relație de ayni.

Primim energie vie. Eliberăm ceea ce am încetinit. Permitem vieții să circule din nou prin noi.

Practica energetică ajută, iar viața de zi cu zi completează procesul. Putem elibera hucha și printr-o conversație sinceră, o limită sănătoasă, o emoție lăsată să se miște prin corp, odihnă, reparația unei greșeli sau renunțarea la o poveste care și-a încheiat rostul.

Scopul nu este să devenim oameni care nu mai simt furie, tristețe sau frică. Scopul este să nu le ținem captive până când întreaga noastră viață începe să se miște prin ele.

Întrebarea cu care te las

Unde simți că viața curge ușor prin tine în această perioadă? Și unde simți că s-a oprit?

Poate că acel loc greu din tine nu are nevoie să fie alungat, condamnat sau „curățat” cu teamă. Poate are nevoie să fie văzut, ascultat și repus în mișcare.

Hucha este tot energie vie.

Iar ceea ce s-a îngreunat se poate întoarce la curgere.